In vartejul ultimelor stiri referitoare la imprumutul de la FMI, dividendele acordate de banci si eliminari de praguri la SIF-uri, risca sa treaca neobservata problema schimbarii presedintelui CEC, Radu Ghetea.
Pentru ca totul in tara asta se face conform “algoritmului politic”, in urma negocierilor de formare a guvernului PDL-PSD s-a stabilit ca functia de presedinte al CEC va reveni PSD. Indiferent de performantele presedintelui in functiune (intamplator chiar a miscat ceva, nu a luat salariu de pomana), el trebuie inlocuit cu “omul nostru”. In cazul de fata presedintele AVAS, Mircea Ursache,el insusi membru important al PSD, a declarat ca actualul presedinte al CEC va fi schimbat in urmatoarea perioada, iar cel mai potrivit pentru a-i lua locul este Enache Jiru, “deoarece el a mai condus banca”. Halal motiv.
Curtat la un moment dat de Gigi Becali pentru banca sa, Jiru este in prezent seful comisiei de selectie a administratorului Fondului Proprietatea, unde l-a inlocuit pe Sebastian Vladescu. Anterior a mai lucrat 8 luni in postura de presedinte al CEC, a mai fost director al Departamentului de Administrare a Rezervelor Internationale din cadrul BNR, secretar de stat in Ministerul Finantelor Publice si director general al MKB Romexterra Fond de Pensii, care s-a retras de pe piata. Nu contest eventualele sale calitati, dar inlocuirea lui Ghetea, unul dintre cei mai experimentati bancheri din Romania, prezent anterior in conducerea Bancorex si Alpha Bank si presedintele bancherilor din Romania este nejustificata profesional si chiar inoportuna in contextul crizei.
De altfel, cu riscul unui conflict deschis cu PSD, BNR a declarat public ca va avea ultimul cuvant in legatura cu schimbarea preconizata, fiind pentru prima data cand Banca Nationala intervine in caruselul numirilor pe criterii politice. Poate e timpul ca oamenii buni sa ramana la locurile lor, iar recompensarea membrilor de partid sa nu se mai faca prin numiri in posturi banoase din companiile controlate de stat, in conditiile in care acestea vor avea un cuvant greu de spus in contracararea efectelor crizei.