Cand o banca austriaca preia una romaneasca te astepti ca, din acel moment, sa creasca respectul fata de clienti iar modul in care acestia sunt tratati si informati sa se apropie de comportamentul bancilor occidentale. Din pacate in cazul BCR treburile nu stau chiar asa. Dincolo de stralucirea habsburgica a numelui de Erste, bancherul austriac iti papa din buzunar la fel de lacom ca si cel roman, modalitatea prin care o face fiind de obicei ciupeli marunte care inmultite cu un numar de clienti semnificativ aduce bani frumosi in conturile bancii.
Pe vremea cand eram in facultate, secretariatul a luat decizia sa se utilizeze pentru plata burselor carduri la BCR sucursala sectorului 6. Fiecare student a primit un card si lunar curgeau banii in contul respectiv. Frumos, elegant, civilizat. Ca sa nu te mai inghesui la usa secretariatului.
Dupa ce am terminat facultatea nu am mai utilizat cardul respectiv, folosind serviciile altei banci si chiar l-am ratacit pe undeva prin casa. La un moment dat, prin 2006 cred, primesc, atat eu cat si sotia, un telefon de la BCR cum ca ni s-au emis cardurile noi si sa venim sa le ridicam. Le-am zis ca nu doresc alt card si am cerut anularea lor. Deoarece nu au dorit sa faca operatiunile decat daca eram prezent personal, a fost necesar sa pierd jumatate de zi si sa merg la sucursala respectiva, sa declar cardul pierdut si sa le spun ca renunt la cardul nou. Sub indrumarea unui functionar bancar am completat un formular si la final, dupa vreo ora de discutii au taiat cardurile in fata mea , mi-au comunicat ca nici noi, nici banca nu mai avem obligatii unii fata de ceilalti si mi-am vazut de drum linistit.
Ulterior am mai utilizat serviciile BCR deschizand la alta sucursala cont curent pentru operatiunile firmei iar sotia a luat un credit. Am tot cerut extrase pe toate conturile detinute de mine sau de sotie si nu aparea nimic in neregula. Cu putin timp in urma, sotia a achitat creditul si a inchis contul respectiv, functionara de la ghiseu comunicandu-i cu aceasta ocazie ca are un cont in lei pe minus la sucursala sectorului 6. La fel si in cazul meu.
Mergand la sucursala respectiva ne-am lamurit ca era vorba de conturile asociate cardurilor care nu au mai fost inchise la momentul in care am renuntat la ele. Cert e ca din octombrie 2007 pentru conturile respective s-a introdus un comision si de atunci au inceput sa acumuleze sold negativ. I-am intrebat de ce nu mi s-a inchis si contul cand am renuntat la card, de ce nu mi-a aparut niciodata pe extrase contul respectiv, de ce nu am fost informat de modificarea comisioanelor la contul respectiv, de ce ma suna pentru tot felul de cacaturi, de la credite la oferte pentru firma, si nu ma suna niciodata sa-mi spuna “bai nene, vezi ca ti-a intrat un cont pe minus, baga si tu niste bani pe el sau inchide-l. Raspunsurile au variat de la ridicat din umeri la “sistemul informatic e de vina” sau , mai frumos la “nu lucram in perioada aia aici”. Un singur sfat bun mi-au dat : “daca doriti puteti face reclamatie”. Si am facut. Am solicitat conducerii raspunsuri la intrebarile de mai sus si inchiderea conturilor fara sa platesc soldul lor negativ. Din principiu. Si tot din principiu nu au raspuns nici in doua saptamani. E drept ca mi-au oferit o solutie pe moment, sa platesc 30 de lei ca sa faca o interogare la arhiva sa verifice cererea mea din 2006, pe care oricum , am completat-o tot la indicatiile lor 
, urmand ca ei sa inchida contul dupa aceea.
Interesant e ca de atunci si alti fosti colegi au descoperit acelasi lucru, ca au conturi pe minus desi stiau ca au inchis cardul. Cert e ca la BRD, de exemplu, nu am avut aceasta problema desi am inchis si la ei un card si ma asteptam mai degraba sa apara probleme acolo, fiind management francez, decat la o banca, sa-i zicem, austriaca. Probabil ca s-au gandit ca fiind vorba de sume mici oamenii in general vor plati si in felul asta mai ciupesc cate ceva. Pacat ca in felul asta isi strica imaginea.